Un alt chip, aceeasi identitate (povestea unui suflet nehotarat)

Ma indreptam spre casa cu autocarul, priveam pe geam si asteptam sa ajung odata pentru ca imi era putin rau, si pe langa asta eram si foarte nerabdatoare pentru ca la destinatie ma astepta iubitul meu pe care nu l-am mai vazut de ceva timp. Priveam stancile pe langa care treceam, din cauza lor cred ca imi era rau, am ametit privindu-le. Am inchis ochii, nu vroiam sa dorm doar sa nu mai vad nimic… in casti a inceput sa se auda melodia mea preferata, zambeam si ma gandeam la prostii. Dintr-o data s-a auzit un zgomot puternic, geamul autocarului s-a spart, toata lumea tipa isteric. Langa scaunul meu a cazut o fata, era inconstienta si lovita toata. M-am uitat la mine, apoi la ea, si m-am hotarat, nu aveam timp de pierdut, ne-am luptat putin insa ea era destul de slabita, lupta era deja castigata asa ca am ajutat-o sa moara. Urma mai apoi sa-mi cer iertare pentru asta parintilor ei, dar vroiam ca eu sa traiesc si se pare ca ea era nehotarata si nu s-a chinuit foarte mult sa ma opreasca. De cate ori in viata am zis ca vreau sa mor, cred ca de mii de ori, din orice motiv, viata mea nu parea atat de interesanta si de pretioasa pentru mine dar cand am fost pusa in fata faptului am luptat pentru ea.

Totul s-a intamplat foarte rapid, nu stiu ce s-a mai intamplat dupa aceea, m-am trezit la spital. Eram inconjurata de o multime de oameni necunoscuti care plangeau acum de bucurie ca m-am trezit. Am aflat ca am stat in coma aproape o luna de zile dar pana la urma mi-am revenit si eram pregatita sa incep o noua viata. Nu stiam cine sunt acei oameni si ce vor de la mine, eu vroiam doar sa imi vad parintii si iubitul si ceream asta cu disperare insa nu ma asculta nimeni. Am fost diagnosticata cu amnezie, dar ziceau ei, ca in curand o sa imi revin. Mi-au trebuit cateva zile pana sa incep sa ma simt mai bine si sa reusesc sa imi pun gandurile in ordine. Doar cand m-am uitat in oglinda am inteles, nu mai eram eu de-a-ntregul, eram altcineva, si totusi eu… Gandul mi-a zburat la parintii si iubitul meu, vroiam sa ii vad si sa le zic ca sunt bine.

Dar ce s-a intamplat? poate chiar sufeream de amnezie, trebuia sa astept sa vad ce se va mai intampla cu mine. Toata noaptea am visat urat, parca erau amintiri din ziua accidentului dar nu stiam bine daca erau adevarate sau doar inchipuiri. Am inchis ochii pentru ca ma simteam rau si ametita de la privitul stancilor iar apoi am auzit un zgomot puternic si imediat s-a spart un geam. Eu eram pe scaun cu o bucata mare de geam infipta in gat, iar capul meu era jos pe podeaua autocarului, asa am vazut-o pe acea fata cazuta langa scaunul meu. Se facea ca ma luptam cu cineva, nu vedeam cu cine, doar simteam… iar apoi am adormit. Un vis ciudat, si totusi, eu eram fata de pe scaun iar acum eram fata de pe podea. Am citit multe carti inainte despre astfel de lucrururi, dar totusi nu credeam ca este posibil. Stiam ca prin anumite practici yoga poti sa iti parasesti corpul si sa te plimbi pe unde vrei insa exista totusi un risc… daca un alt suflet ratacit era era prin preajma riscai sa iti ia locul, iar daca corpul tau nu era compatibil cu cel din care acel suflet a iesit, atunci corpul ramanea handicapat pe viata. Asta cred ca s-a intamplat si cu mine, dar se pare ca am fost compatibile si am reusit sa ii iau locul. Oare se numeste crima ce am facut? Daca ea oricum nu rezista? Atunci eram pierute amandoua…

Acuma ce sa fac? m-am trezit cu alti parinti, alti prieteni si chiar alt iubit, m-am trezit intr-o alata viata… ma vor interna la nebuni daca incerc sa fac ceva. Corpul meu a fost plans si ingropat demult si totusi nu sunt vie, dar nici moarta. Uff si cand ma gandesc ca trebuie sa traiesc o alta viata, sa imi continui studiile, sunt la inginerie, nu eu, ea… eu nu am fost niciodata buna la matematica si nici acuma nu o sa fiu. Eu mi-am terminat facultatea, cea care a fost potrivita pentru mine, dar cine sa ma relicentieze in ceva ce practic nu am facut. Si cum sa fiu eu iubita prietenului fetei asteia, cum as putea sa il recuceresc pe iubitul meu, as vrea sa ii spun totul dar intr-o luna de zile va zice ca m-am interesat de tot si ca il mint, ma va respinge, poate nici nu ii va placea ce vede… cu toate ca mie imi place, si totusi imi va fi greu sa ma obisnuiesc.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus acasa la iubitul meu, noi stateam impreuna la casa, am ajuns acolo inainte de oara 4 cand stiam ca el iese de la servici, am deschis poarta, am intrat in casa si fara sa ma vada nimeni am ajuns in camera noastra… cat de dor imi era de camera noastra…

– Sfarsitul primei parti –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s