Diminetile parintilor Parentime

PrintCa proaspata mamica, foarte proapata defapt (4 luni), va marturisesc ca diminetile chiar sunt grele. Am beneficiat de putin ajutor din partea mamei mele si a unei prietene in prima luna dupa nastere dar apoi m-am descurcat singura. Pentru ca am trecut printr-o operatie de cezariana (sa nu credeti ca a fost o optiune personala, pur si simplu nu s-a putut altfel) mi-a fost mai greu la inceput cu ridicatul din pat, mersul sau chiar tinutul in brate a bebelusului si de asta am si avut nevoie de ajutor la inceput. Chiar daca ma trezeam odata la 3-4 ore la inceput in fiecare noapte sa alaptez si dupa ce nu a mai vrut san sa ii dau lapticul din biberon ma ajuta mama, se ducea ea sa il faca. Apoi s-a mai linistit si bebee meu si pot sa ma laud ca e cuminte si se trezeste doar odata pe noapte. Ca un robot ma trezesc, ii pregatesc mancarea, o mananca si somn. Apoi vine dimineata! Care incepe uneori la 6, nu plange dar se foieste si gangureste, mi-e imposibil sa o ignor. Ma ridic din pat si ma duc si ma joc cu ea chiar daca o parte din mine striga sa il trezesc pe sotul meu sa mai dorm si eu putin. Dar ma gandesc ca peste o ora se trezeste si el oricum ca trebuie sa plece la serviciu. Cand incepe dimineata la 7 e numai bine ca ne da trezirea la amandoi, nu mai trebuie sa ma joc silentios cu fetita. Trezirea la ora 8 pentru mine e deja fericire. Sunt foarte incantata de faptul ca sunt mamica, eu consider ca suntem o familie fericita. Am 4 prietene care au nascut inainte sau dupa o luna fata de cand am nascut eu si parca au intampinat toate problemele din lume cu copii lor. A mea nu a facut colci, doarme aproape toata noapea, i-a dat deja un dintisor dar roade jucarii si pana acuma nu a plans de durere. Si totusi oboseala parca mi-a intrat in oase, cu toate ca pare ca nu fac nimic toata ziua, multi care nu stiu cum se creste un copil (poate pentru ca nu au, sau pentru ca nu au participat activ la cresterea lor) poate ca se intreaba de unde atata oboseala si de mule ori ma intreb si eu inainte sa pic seara „10361337_811421382218893_384237188545509213_ninconstienta” in pat. e unde de neunde se pare ca se aduna si nuavem ce face. Sunt bucuroasa totusi ca in weekend ca e si sotul acasa si cand se trezeste cea mica pot sa ii zic sa o ia el sa se joace putin cu ea si sa ma mai lase si pe mine o jumatate de ora sa lenevesc in pat. Si sunt bucuroasa ca am un sot intelegator care nu ma ajutat doar sa o fac, ma ajuta si sa o cresc. Oare cate femei se pot lauda cu asta? (sper ca multe, doar ca eu nu cunosc nici una pana acum). Diminetile sunt imperfecte, frumoase, autentice… toti parintii Parentime stiu asta. E dificil dar placut si  chiar daca incepi ziua cu o dureri de cap si de spate, cat de important e lucrul acesta fata de cel de a fi parinte? Daca ea e fericita sunt si eu, si nu doar atat, implinita.  Oricum stiu din proprie experienta, ca doar si eu am fost copil, ca vor veni si diminetile in care nu va mai vrea sa sa trzeasca atat de devreme, o sa dormim toti pana la 10! Cred ca am inceput sa visez, pentru ca nu o sa mai existe astfel de dimineti, va trebui sa trag de ea sa mearga la gradinita, apoi la scoala… eu la serviciu. Si se stie doar ca, cu cat inaintezi in varsta esti tot mai matinal (cel putin asta am observat la parinti si la bunici) asa ca nu te mai poti bucura de somnul tau doar de cel al copiilor. E greu sa fi parinte, dar e cea mai „usoara greutate”, adica frumosss!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s